KAHLIN GIBRAN

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

KAHLIN GIBRAN

Mesaj Scris de MONASUNDARY la data de Lun Mar 30, 2009 5:57 pm

flower Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase
Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfarme visurile himerice, asemenea vântului de miază-noapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi (mult mai repede şi îmbătaţi de fericire), tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile (şi să vă distrugă cât mai repede micimile, răutăţile şi egoismul).
Precum ea vă ridică, îmbătaţi de bucurie, până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă forţă purificatoare până când în adâncul rădăcinilor, zdruncinând încleştarea lor cu pământul
Asemenea snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător,
Vă treieră pentru a vă descoji,
Vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,
Vă macină până la înălbirea făinii voastre,
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, smeriţi, divini şi puri, ca apoi să vă hărăzească focului său, ca să puteţi deveni pâinea cea sfântă a nemuririi la ospăţul divin.
Toate acestea şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea, pentru ca astfel să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne din care izvorăşte, nesfârşită, iubirea.
Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie, suspiciune sau de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei, care permanent vi se dăruie ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi (fiind înfrânţi) goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri, în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie, unde veţi plânge, dar nu cu toate lacrimile voastre, pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică, divină şi misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea niciodată să fie stăpânită de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevărate îi este de ajuns iubirea nesfârşită, sublimă şi transfiguratoare.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi „Creatorul este în inima mea”, ci mai degrabă „eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului”.
Şi să nu credeţi că vă puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie totuşi să mai ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
Să te topeşti îmbătat de iubire în tot şi să devii izvor de iubire divină, ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adeseori durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi, plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine, la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Şi apoi să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită, iar pe buze să ai un cântec de laudă”.

avatar
MONASUNDARY
Scriitor

Puncte : 3403

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: KAHLIN GIBRAN

Mesaj Scris de noteblu la data de Mier Apr 08, 2009 6:53 pm

"Ci, unul din bătrânii cetăţii spuse:
„Vorbeşte‑ne despre Bine şi despre Rău.”
Şi el răspunse:
„Despre Binele care sălăsluieşte în voi aşi putea vorbi, dar nu şi despre rău.
Fiindcă răul ce‑i, oare, dacă nu binele chinuit de propria‑i foame şi de propria‑i sete?
Într‑adevăr, când binele este hămesit, el îşi caută hrana chiar în cele mai întunecate hrube, iar când este însetat se adapă chiar din apă moartă.

Sunteţi buni când sunteţi una cu voi înşivă,
Totuşi, când nu sunteţi numai cu voi înşivă nu sunteţi răi,
Pentru că o casă învrăjbită nu‑i un cuib de hoţi, ea nu este decât o casă învrăjbită,
Iar o corabie fără cârmaci poate rătăci fără scop printre stânci, fără să se scufunde.

Sunteţi buni când încercaţi să dăruiţi din voi înşivă.
Totuşi nu sunteţi răi când căutaţi să câştigaţi pentru voi înşivă,
Fiindcă atunci când căutaţi un câştig, nu sunteţi decât o rădăcină care, prinzându‑se de pământ, se hrăneşte din sânul acestuia.
Desigur, fructul nu poate spune rădăcinii: „Fii asemeni mie, plină şi rumenă, dăruind fără oprire din abundenţa ta.”
Fiindcă, pentru un fruct a dărui este o nevoie, aşa cum pentru o rădăcină a primi este o nevoie.

Sunteţi buni când sunteţi pe deplin treji în discursurile voastre,
Totuşi nu sunteţi răi când picotiţi, când limba vi se clatină ameţită
Şi chiar un discurs cu poticneli poate fortifica o limbă slabă.

Sunteţi buni când cu pas ferm, întreprinzători, mergeţi spre scopul propus,
Totuşi nu sunteţi răi când vă îndreptaţi într‑acolo şchiopătând, pentru că, chiar cei ce şchioapătă nu rămân în urmă.
Însă cei care sunteţi puternici şi iuţi, feriţi‑vă să şchiopătaţi în faţa celor schilozi, cu gândul că le faceţi plăcere.
Sunteţi buni în nenumărate feluri şi nu sunteţi numaidecât răi când nu sunteţi buni,
Nu faceţi decât să hoinăriţi şi să leneviţi.
Ce păcat că nici cerbii nu pot învăţa broaştele ţestoase să fugă precum vântul!
În dorul după eul vostru uriaş vă stă bunătatea, iar această năzuinţă trăieşte în voi toţi.
La unii, însă, bunătatea e ca un torent care se prăvale furtunos spre mare, ducând cu el tainele colinelor şi cântecele pădurilor.
Iar la alţii, asemenea‑i unui biet pârâiaş, care se pierde în meandre, ocolind şi întârzâind înainte de a atinge ţărmul mării.
Dar cel cu năzuinţa arzătoare să nu zică, cumva, celui a cărui dorinţă este domoală:
„Pentru ce eşti încet şi leneş?”
Fiindcă cei buni nu‑i întreabă pe cel gol „Unde ţi‑s hainele?” nici pe cel fără de acoperiş „Ce s‑a întâmplat cu casa ta?”


PROFETUL

KAHLIL GIBRAN
avatar
noteblu
Timid

Puncte : 3175

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum